A Year in Provence, o carte cu brânză, soare și francezi agitaţi

13 Apr

a year in provence peter mayle

Asta e o carte perfectă pentru relaxare și leșinat de râs.

A Year in Provence e povestea primului an în Provence al lui Peter Mayle, scriitor britanic și fost publicitar. La sfârșitul anilor ’80, el se mută împreună cu soţia în Luberon, unde cumpără o casă mare, cu vie, dealuri și învaţă cum e să trăiești ca un francez de la ţară.

Există un ritm de viaţa complet diferit în cartea asta, la care în cel mai bun caz visezi în weekenduri – zile în care te trezești dimineaţa fără ceas, cel mai probabil atunci când câinii au chef de vânătoare sau cocoșul face vocalize. Zile în care ai prea puţin de muncă, dar plimbările, vinul de la prânz și mesele de patru ore cu francezi care vor să îţi explice lucruri te fac să fii în pat înainte să apună soarele.

Beh, oui!

În primul rând, mâncarea e cel mai important lucru al lor. Dacă intuiai asta, A Year in Provence o să ţi-o confirme. Așa cum noi avem locuri unde nu ne imaginăm că am putea întârzia (muncă?, medic?, sală?), așa tratează francezii mesele – cu sfinţenie. Dacă ai o grămadă de muncitori care îţi renovează casa, nu contează în ce stadiu sunt lucrările, la prânz toată lumea trântește ustensilele murdare și se mută în grădină să bea pastis și să mănânce terrine. Dacă în timpul mesei se simt foarte bine, e probabil că n-o să își reia lucrările până a doua zi. Mulţumirea stomacului e o treabă sfântă. Eu am rămas cu senzaţia că în cazul ameninţării unei catastrofe, francezii și-ar salva mai întâi mâncarea din cămară, apoi rudele și la final, poate, banii.

 

Importanţa degetului

Toţi vecinii lui Mayle vorbesc mult, tare și întârzie (mai puţin atunci când organizezi mese în cinstea lor).  Un francez întotdeauna gesticulează, astfel că direcţia în care își ţine degetul e cea mai importantă parte a comunicării. În paginile în care sunt descrise poziţiile indexului  (în care o să râzi extrem de mult), afli că el are trei poziţii operaţionale – dacă stă drept, în sus, rigid, iar francezul ţi-l bagă sub nas, înseamnă „atenţie! lucrurile nu sunt așa cum par!”. Dacă ţi-l vâră sub bărbie și îl pendulează dintr-o parte în alta ca pe un metronom, înseamnă că ești foarte prost informat despre un subiect. Iar atunci când îţi explică punctul corect de vedere despre acel subiect, degetul devine perpendicular pe tine, iar explicaţiile sunt însoţite de împunsături și apăsări cu indexul pe pieptul interlocutorului.

Casa

Cartea se desfășoară pe parcursul unui an și gravitează în jurul renovării casei, pentru care Mayle îl angajează pe vecinul Monsieur Menicucci și echipa sa. Deși lucrările n-ar fi trebuit să lucreze mai mult de câteva luni, treaba se prelungește fiindcă muncitorii dispar periodic – fie o simplă lene, fie pentru că trebuie să dezbată câteva zile cine pune mai bine faianţa, fie pentru că, efectiv, au uitat că au lăsat alt client în paragină după ce promiseseră că îi termină casa.

Nu am găsit pe net adevărata lui casă, așa că asta e ce mi-am imaginat:

???????????????????????????????

****

Deci, dacă vreţi o carte care să nu facă nimic altceva decât să vă relaxeze brusc și să vă facă o poftă nebună de friptură, brânzeturi și vin roșu, asta e. Şi, peste toate, e o lectură GROZAV de amuzantă, nu în sensul de „hi-hi” amuzantă, ci „hă-hă-hă-ha-ha-hă”. Eu am crezut că o să crăp de râs în metrou, motiv pentru care am eliberat câteva scaune în jur în mai multe dimineţi.

Așa că, vă rog, citiţi-o. O să vă placă viaţa mai mult în orele alea.

„It is at times like this, when crisis threatens the stomach, that the French display the most sympathetic side of their nature. Tell them stories of physical injury or financial ruin and they will either laugh or commiserate politely. But tell them you are facing gastronomic hardship and they will move heaven and earth and even restaurant tables to help you.”

Anunțuri

2 răspunsuri to “A Year in Provence, o carte cu brânză, soare și francezi agitaţi”

  1. Alina Paduraru 13 Aprilie 2014 la 4:08 PM #

    Da, o carte pe care o recomand! Am citit-o si eu acum ceva vreme. 🙂

    • Uana 13 Aprilie 2014 la 4:33 PM #

      Ai citit si continuarile, Toujours Provence & restul? Le-as incerca, dar am inteles ca nu sunt la fel de grozave 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: