Arhiva | Ristorante RSS feed for this section

Fumatul în restaurante

1 Apr

carrie bradshaw

Există acest restaurant în Militari care se numește „Le Cave„, unde am mâncat de două ori și de fiecare dată era gol. Mâncarea e foarte bună (+ e singurul loc din cartier cu confit de raţă pe care îl știu) și e într-o proximitate fericită faţă de unde stau. Singura problemă – nu se fumează înăuntru. Motiv pentru care am renunţat să mergem până la vară.

Am văzut că majoritatea restaurantelor de la noi au două compartimente – unul pentru fumători și unul pentru nef. Dacă e atâta loc pentru toată lumea, de ce nu putem lăsa lucrurile așa?

De fapt să mă exclud din pronume.

De ce nu puteţi lăsa lucrurile așa?

Dacă există un spaţiu pentru fiecare, de ce insistaţi să nu mai existe ăla pentru noi? Uneori mă simt ca și cum nefumătorii ar încerca:

1. să mă pedepsească pentru cele patru ţigări din fiecare zi (+4 dacă ies la masă prelungită, ajung la +10 în funcţie de cantitatea de vin). Seamănă cu un fel de chestie religioasă: dacă noi nu fumăm, nici tu nu fumezi / dacă noi nu facem sex înainte de căsătorie, nici tu n-o să ai voie să faci sau o să te facem să te simţi atât de prost încât poaaate renunţi și îţi dai seama ce urât e ce faci ntz ntz ntz.

2. să mă salveze de la groaza de la care ei, cumva, prin Metode de bestseller, frustrări și strâns din dinţi, s-au salvat. Au trecut de partea cealaltă, unde aerul e ca la Piatra Craiului și zeul plămânilor roz le zâmbește.

Doar pentru că voi aţi trecut printr-o perioadă de „purificare” (masochistă, dacă mă întrebaţi pe mine) nu înseamnă că toată lumea vrea asta. Par example, eu NU VREAU să mă las de fumat. Fumez puţin comparativ cu alţii, dar niciodată pentru că mă abţin, ci pentru că doar atât îmi vine. Jur.

Aud de 20+ de ani că fumatul e nociv, sunt foarte de acord – sănătos sigur nu e, DAR e o plăcere. Pentru unii dintre noi, merge mână în mână cu mâncarea bună, vinul, ciocolata, Game of Thrones, ce vreţi. Poate nu uitaţi chestia asta înainte să semnaţi petiţii prin care să nu mai fumeze nimeni pe o rază de 2km în preajma voastră. Ca americanii care fac review negativ unui hotel din staţiunea X fiindcă la un moment dat, în timpul săptămânii de concediu, au vizitat o staţiune Y situată la 30km și cineva fuma undeva într-un tufiș.

Nu toate lucrurile au rolul de a ne face mai sănătoși și mai frumoși. Unele se întâmplă pur și simplu pentru plăcere. Dacă vreţi să transformaţi lumea asta într-un loc aseptic, o să vă plictisească la un moment dat.

Restaurant love: Derby

23 Noi

derby

Încă nu-mi dau seama cum ar trebui abordată cinstit o recomandare de restaurant. E stupid să elogiezi un loc în care ai fost de două ori și ai mâncat trei chestii.

Şi e deplasat să nu te mai întorci într-un loc dacă ai găsit un fir de păr în mâncare* pentru că asta face părul, cade, n-ai cum să-l controlezi în 100% din cazuri, am I right, Lolo? Şi poate a fost un caz singular. (*Nu e aceeași situaţie dacă găsești un vierme în ciorbă – UN VIERME DE CARNE!!! – la McMoni’sCaCa, iar chelnerul îţi spune nu doar că prezenţa viermelui nu a fost ceva intenţionat, cât și că acesta a căzut de undeva fix în ciorbă. De pe lustră, eventual. Şi ca dacă vreau neapărat, am desert gratis – prăjiturele colorate cu margarină și decor roz. Atunci mă simt complet îndreptăţită să plesnesc de draci, fiindcă există anumite condiţii în care carnea face viermi și chiar n-aș vrea să știu care sunt alea.)

Revenind la lucruri frumoase, panseluţe și bacon la microunde.

Din motivele enumerate mai sus, eu o să vorbesc strict despre mâncarea care îmi place, din restaurantele la care mă întorc cel puţin o dată la două săptămâni. (Mai puţin dacă e vorba de McMoni’s.)

Bon.

Despre Derby, deci. Ăsta e un pub la Eroilor, iar eu în general sunt prejudecară cu mâncatul în locuri unde lumea se duce să se pună în cap. Mă gândesc că mâncarea nu e their core business și deci n-are sens să se agite cu ea. Cu toate astea, există trei preparate de la Derby cu care am fantezii cel puţin o dată pe zi și regret că nu pot să ajung mai des.

(De asemenea,  îmi pare rău că fac poze foarte urâte, va trebui să mă credeţi dupa vorbe.)

1. Orez cu creveţi și sos sweet chilli, 27 lei. (așa îi zice la ei în meniu). E un fel de risotto cu sos dulce de ardei iute și creveţi, cu un gust dulce-picant perfeeect și o consistenţă cremoasă (boabele rămân destul de al dente, nu prea de tot – eu nu sunt foarte into al dente, eu sunt din Pitești). Creveţii sunt grozav făcuţi și sunt mulţi în farfurie. Plus că porţia are 350g și e perfectă pentru împărţit.

orez cu creveti

2. Salată Octopus, 27 lei. Asta are ceva caracatiţă la grătar care e absolut fragedă și crocantă în locurile unde caracatiţa tre’ să fie crocantă, cu salată de ţelină din aia albă și din aia verde, plus fâșiuţe de morcovi și rucola. Pe margini are niște crănţănele frecate cu ulei de măsline și usturoi – BESTIALE! Eu nu sunt mare pasionată de salate (în sensul că le urăsc – mai puţin pe alea cu ou fiert și bacon), dar asta mi-a topit inima.

salata de caracatita

3. Supă cremă de ciuperci cu tartufo, 14 lei. Sună plictisitor, nespa? Cu toate astea, e FANTASTICĂ – zic asta din nou în ciuda faptului că nu mă împac bine cu trufele, probabil tot pentru că sunt din Pitești. Supa asta are un gust puternic de ciuperci sălbatice, io una n-am simţit bază de Vegeta (sau whatever) niciodată în ea,  și e cremoasă – o singură dată am nimerit-o mai apoasă dar, cum ziceam mai sus, poate cineva a avut o zi proastă.

supa crema

4. Icre de fasole cu cârnaţi de Pleșcoi, 19 lei. Trebuia să încep cu asta :D. OH, BOY, this is everything. A doua cea mai bună fasole bătută pe care am mâncat-o în oraș (prima e la MTR), plus cârnaţi de Pleșcoi, care nu mai au nevoie de cuvintele mele de absolventă de Litere pentru a-i descrie.

fasole cu carnati

E un loc bun pentru meciuri, bănuiesc  – eu am fost acolo ultima dată la România-Grecia și, deși nu mă pricep la fotbal, mi-am dat seama că se întâmplă ceva trist si hazliu în același timp (pentru că PSter era nervos) de care nu-mi păsa fiindcă mâncam caracatiţă – dar și pentru orice ocazie în care vă e foame, because food is awesome. 

PS: Poza cu restaurantul e furată de la ei de pe site.

 

Ferma de scoici din Bulgaria

5 Iul

Stiti cum e atunci cand ti se face rau de la mancat, dar nu te poti opri?

Daca va place senzatia, mergeti asap la ferma de scoici. Personal, era sa plec cu o familie de midii in geanta ca sa le plantez cu dragoste acasa, apoi sa ma uit la ele cum se inmultesc  pana voi spune „scoicineta” in loc de „chicineta”. Ha-ha.

In fine. Ce trebuie sa retineti este ca:

– e un loc deosebit (n-am vazut la noi ceva asa dragut)

– se mananca ieftin Citește în continuare